Luna de miere - De unde provine expresia - Nunta Galati

Aceasta sintagma este legata de conceptiile medievale asupra femeii si casatoriei. In Evul Mediu dragostea era un sentiment distrugator. In general ceea ce statea la baza uniunii intre doi soti era prietenia, uneori respectul, fidelitatea. Dragostea era o pasiune care avea la baza mai degraba pornirile instinctive si nu o spiritualitate atat de mult pretuita in acele vremuri.

Femeia avea de asemenea un statut aparte in conceptia medievala. Femeia isi atingea apogeul existentei abia in momentul in care devenea insarcinata si nastea copii. Media de varsta era scazuta din cauza mortalitatii la o varsta relativ frageda. Tinerii sub 25 de ani constituiau totusi peste 60% din populatie datorita unei medii de 3 copii pe familie. Femeia aparea adesea intr-o dubla ipostaza: benefica, intrucat era instrumentul procrearii, dar si malefica din cauza unor asocieri prestiitifice cu fortele cosmice. Aceasta convingere era intarita de arta vrajitoriei, a potiunilor de ierburi, si retete magice care aveau rolul de a starni dragostea. Aceasta arta era considerata exclusiv feminina intrucat femeia era de regula asociata cu fortele cosmice incontrolabile, malefice. Ciclul femeii are 28 de zile, exact cat trece intre doua luni pline. Pentru medievali aceasta regularitate avea ceva bizar si ocult.

Credintele acestea erau adanc inradacinate in mentalul colectiv, astfel ca a durat mult pana sa se accepte ideea ca femeia era si ea o faptura omeneasca si nu o forta cosmica. Pentru ca tanarul insuratel sa isi depaseasca frica de femeia malefica si dezlantuita i se oferea o cupa de mied, un alcool provenit din fermentatia mierii. Teama de femeie, un mister uneori benefic, alteori malefic era astfel atenuata si tanarul mire primea aceasta potiune cu rol calmant dar si euforizant. Tinerii casatoriti consumau acest filtru al dragostei ce urma sa ii imbarbateze pentru a putea patrunde tainele trupului.

Luna de miere devine astfel acea perioada in care cei doi sunt contopiti in betia indusa de o misterioasa vraja. Cei doi sunt cuprinsi de sentimente arzatoare care nu se rezuma doar la persoana lor ci cuprind parca intregul univers. Nevoia de acest ajutor vine din conceptia generala asupra casniciei. Cand casatoria era aranjata de rudele celor doi, adesea din perioada copilariei acestora este greu de crezut ca se dezlantuie sentimente puternice intre acestia. Dragostea era exclusa ca mobil al casatoriei. Tinerii erau casatoriti de familie, in general chiar apartineau aceleiasi familii pentru ca zestrea sa nu ajunga pe maini straine. Patul de nunta reunea deci doi tineri care nu erau legati afectiv. In general trupul era obiect al dispretului si repudierii. Si totusi trupul si apropierea fizica facea posibila implinirea casatoriei prin zamislirea de urmasi. Procrearea era principalul motiv pentru care se incheiau casatoriile. Din cauza primejdiei disparitiei permanente cauzate de boli, tinerii si copiii lor erau protejati de intreaga familie. Din acest motiv se pune la dispozitia tinerilor aceasta potiune care trezeste apeitul si ii indeamna la ceea ce constituie sensul unirii lor: zamislirea de copii.