Casatoria in Grecia Antica - Nunta Galati

In lumea antica, traditia era ca orice relatie de casatorie sa fie incheiata intre doua persoane de ranguri diferite, femeia fiind considerata o fiinta inferioara. Desi despre Grecia Antica se vorbeste ca despre leaganul democratiei, trebuie stiut ca democratia (puterea poporului) apartinea exclusiv barbatilor liberi. Asadar sclavii, copiii si femeile nu aveau drepturi cetatenesti, nu aveau drept de vot si nu puteau interveni in treburile statului. Femeile, desi erau considerate cetateni, adica aveau dreptul de a se casatori cu cetateni,  nu aveau nici participare politica si nici economica la viata cetatii.

Scopul pentru care se incheiau casatoriile era acela de a reglementa problema zestrei. Sotul devenea proprietar al zestrei sotiei. Tanara care se casatorea in jurul varstei de 14 ani ajungea de sub tutela tatalui sub aceea a sotului, ales de familie. Astfel casatoria, din perspectiva tinerei, nu era decat un schimb de protectori ai ei. Daca o femeie casatorita murea, zestrea ei devenea o chestiune problematica. Daca nu existau copii, sotul nu mostenea nimic si intreaga zestre revenea familiei de origine. Daca existau copii, acestia mosteneau zestrea mamei doar daca erau baieti. Despre dreptul de mostenire al fiicelor nu avem informatii.

Odata cu oficierea ceremoniei, tanara renunta definitiv la propria gospodarie si era adoptata de gospodaria sotului ei. Tutorele tinerei o incredinta sotului in scopul zamislirii de copii legitimi.
O situatie aparte aparea daca tatal tinerei era decedat. In acest caz, zestrea tinerei si dreptul la casatorie cu ea trecea la cel mai apropiat membru de familie de gen masculin. Daca acesta era deja casatorit, el putea divorta si se putea casatori cu tanara. Daca o refuza, acest drept trecea mai departe la urmatorul membru de familie. Daca din casatorie rezulta un baiat, acesta mostenea intreaga avere a bunicului si devenea tutorele mamei sale odata cu atingerea pubertatii.
Daca familia unei tinere nu avea sa ii dea acesteia o zestre, fiica nu se casatorea ci devenea concubina unui tanar pe care il alegea familia. Tanara putea fi chiar vanduta sotului ei fara a avea nici un cuvant de spus. Barbatii puteau sa isi castige sotiile in competitii sau puteau pur si simplu sa le rapeasca.

Tinerele straine de cetate care nu aveau zestre, puteau deveni companioanele barbatilor, fiind platite pentru serviciile lor. Mai mult, erau adesea educate si puteau participa la banchetele unde aveau interventii in discutiile de natura filosofica sau politica. Aceste femei puteau avea relatii de tip monogam cu un barbat, dar nu convietuiau cu acesta.

Un barbat putea avea alaturi de sotie o concubina, iar daca sotia isi dadea acordul, copiii concubinei puteau deveni legitimi.

Ocazional, casatoria se putea baza pe atractie, dar numai pe aceea a sotului fata de tanara. Sentimentele femeii nu erau luate in seama. Nici ocaziile femeilor de a cunoaste barbati nu erau prea multe. Accesul acestora in afara gospodariei se facea doar insotite de alte femei.

Un loc aparte in traditiile maritale il reprezinta Sparta. Aici, casatoriile nu aveau caracter monogam. Sotii puteau face schimb de sotii in scopul procrearii de razboinici puternici si eficienti. Daca sotul nu avea calitati fizice potrivite pentru un luptator, se considera firesc ca sotia sa ramana insarcinata cu un partener care avea aceste calitati. Spre deosebire de alte femei ale Greciei Antice, femeile spartane erau incurajate sa iasa din casa, le era permis sa efectueze exercitii fizice care ulterior puteau contribui la procrearea de copii sanatosi si abili pentru lupta. Si puteau renunta la casatoria cu un barbat care nu le-a inzestrat cu urmasi de gen masculin.